1976

În mai puțin de patru luni ne-am adaptat la sistemul semicapitalist din Austria - eu lucrând ca translatoare iar Eugen alăturându-se intelectualității române la culesul strugurilor din viile învecinate. La începutul lui 1976 am găsit amîndoi servici în Viena, am obținut statutul de landed emigrant pe baza căruia puteam călători în Europa și ne-am mutat într-un apartament pe Praterstrasse. Odată cu primăvara am ieșit într-o zi la soare pe malul Dunării, și ne-am instalat la iarbă verde vis-a-vis de portul Vienei. Eugen a ales locul sub pretext că vrea să vadă cum cade podul. Râzând, i-am făcut o poză pentru posteritate.

---

Spre sfârșitul lui iulie am vizitat Londra la invitația Lordului Reilley, directorul Consiliului de Design. Am fost musafirii lui timp de o săptămână și încerc să nu-mi aduc aminte de câte ori am dat cu mucii’n fasole…începând cu eticheta de la masă și sfârșind cu numeroase detalii pe care le-am înțeles doar după mulți ani.

Pe data de 1 august, în timp ce citea ziarul, Lordul Reilley ne-a anunțat că podul din dreptul portului Vienei s-a prăbușit… fără un motiv vizibil. O parte din pod a căzut peste coada unei nave românești ancorată lângă port… fără victime.

Greu de crezut, dar nu a fost vina lui Eugen.

https://www.youtube.com/watch?v=Oo7C71mXjjw