Ne îndreptam spre Florida pe șoseaua ce cobora din munții prăpăstioși ai Virginiei unde frații s-au luptat între ei în numeroase filme istorice. În fața noastră, o perdea transparentă de ceață se ridica dezvăluind peisajul mai puțin dramatic al Carolinei cu dealuri blânde acoperite de un covor de iarbă strălucind în roua dimineții. Tușe transparente de verde Veronese se suprapuneau peste fondul de malachit al zonelor umbrite. Spre orizont peisajul se dilua într-un laviu de ceruleum iar albastrul gradat al bolții amintea de tablourile suprarealiste a lui Dali. Ne-am oprit din drum ca să admirăm priveliștea animată de un grup de vaci absolut negre. Animalele aveau o siluetă mai sveltă decât cele cu care eram obișnuită, poate datorită faptului că negrul subțiază.

În jurul bovinelor dansau grupuri de accente albe precum stropii azvârliți din căldarea lui Jackson Pollock. Apropiindu-mă, am constatat că aveam în față un stol de păsări Ibis, elegante și imaculate așa cum le știam din antichitatea egipteană. Dansatoarele se învârteau grațios în jurul cornutelor pe care le urmăreau cu atenție.

Iernile petrecute în Florida ne-au familiarizat cu aceste zburătoare ce prosperau în mediul citadin dar comportamentul lor în peisajul rustic era pentru mine un mister. Spre necazul lui Eugen care nu manifesta același entuziasm pentru viața pastorală, am așteptat hipnotizată în fața tabloului până când am dezlegat misterul.

Corpul de balet își aștepta nerăbdător prânzul servit sub forma unor plăcinte parfumate ce aterizau aburind sub coada vacilor.