În ultimii ani noi migrăm iarna în sudul Floridei unde închiriem același apartament la marginea unui teren de golf - aproape de natură, departe de civilizația turistică. Uraganul Irma a făcut în 2017 ravagii în vegetația luxuriantă a locului iar anul acesta administrația terenului a luat măsuri drastice de reabilitare începând cu defrișarea copacilor desfigurați.

De câteva săptămâni noi ne amuzam urmărind activitatea unei familii de șoimi pleșuvi care a început să-și construiască cuibul în unul din pinii decedați din fața ferestrei. Ni se oferea un spectacol zilnic - dimensiunea și forța pe care o au aceste păsări le permite să rupă din zbor crengi de aproape un metru din copacii învecinați și să le transporte la cuib. Locația a fost perfect aleasă în vârful unui pin înalt străjuit de alți câțiva copaci neîsuflețiți ce ofereau o pistă ideală de aterizare și un post de observație al împrejurimilor. În plus se pot distra urmărind pe pământ personajele colorat îmbrăcate care se întrec să bage de la distanță un ou într-o gaură.

Eu am început însă să mă neliniștesc văzând cum tăietorii nu iertau nimic și se apropiau amenințător de pâlcul șoimilor. Mi-a trebuit mult curaj ca într-o zi să traversez terenul despădurit și să mă îndrept foarte hotărâtă spre grupul muncitorilor care văzându-mă de departe au trimis un sol în întâmpinare. La cererea mea de a vorbi cu șeful, grupul s-a dat la o parte făcând loc unui mexican mirat. Acesta mi-a ascultat tirada însuflețită referitoare la salvarea șoimilor zâmbitnd îngăduitor și m-a asigurat că problema fusese deja rezolvată, respectarea habitatului păsării naționale fiind o obligație federală.

M-am întors spre casă liniștită si pe drum am zărit ceva în iarbă. O monedă de 25 de cenți strălucea în soare cu emblema șoimului la vedere.

Coincidență?