Viața pe care am dus-o după plecarea din România a rezultat într-o totală lipsă de atașament pentru bunurile materiale. Un exemplu a fost tablota lui Joe Colombo ce ne-a folosit credincioasă aproape 40 de ani, începând cu găurile de păstrat rapidografele în apă. Când ne-am mutat ultima oară ne-am zis că nu mai avem nevoie de ea și am părăsit-o în curte. După un timp i-am găsit eu o întrebuințare în noua locuință. M-am dus cu mașina la casa ce o vândusem unui constructor și care a rămas neocupată până astăzi. Ca o bună româncă am păstrat o copie a cheilor casei și am intrat pe șest în curte. Acolo am regăsit-o murdărită de intemperii dar bucuroasă de revedere… semnătura din colțul stânga jos mi-a zâmbit prin praf. I-am tras un jet de apă, constatând că s-a păstrat incredibil de bine, după care i-am făcut o poză în situ și am dus-o la noua locuință.

Într-o zi Eugen a observat-o cu uimire în camera mea.