1981

Clientul nostru de bază era firma BATA aflată pe vremea aceea în culmea gloriei cu fabrici pe tot globul. Eram la începutul unui contract lucrativ care a durat peste un sfert de secol. Având treabă aproape zilnic la centrala firmei am făcut cunoștință cu o mare parte din personal. Rezultatul acestei colaborări s-a materializat într-o nouă mașină care în anii aceia se deosebea mult de peisajul automobilistic nord american. VW Scirocco proiectat de Giugiaro se remarca prin silueta europeană, făcea pereche bună cu Rabbitul lui Eugen și atrăgea privirile.

Când am parcat-o prima dată în fața edificiului BATA, am găsit la întoarcere un grup de funcționari care au studiat-o, au pus întrebări și au așteptat să vadă cum demarează. Confidentă am introdus cheia, am răsucit-o odată, de două ori de trei ori… nimic. Spectatorii au zâmbit îngătuitor și s-au oferit să mă ajute convinși de superioritatea lor masculină. I-am lăsat să încerce pe rând răsucind butoane și forțând pedale. Le-am curmat avântul înainte să-mi îndoaie cheia pe care am luat-o și am părăsit umilită câmpul de bătaie. În clădire am găsit un telefon și am apelat la ajutorul lui Eugen. Calm ca de obicei, el mi-a sugerat să caut în poșetă cealaltă cheie (de la mașina mea) și să nu o mai încurc cu a lui. Deși identice în aparență cheile de VW își cunosc stăpânul.

Între timp grupul curioșilor s-a mărit proporțional cu numărul întrebărilor tehnice. Fără nici un cuvânt m-am urcat în mașină, am introdus cheia mea, motorul a pornit docil iar eu am accelerat lăsând în urmă secretul nedezvăluit.