1975

PRIMO TEMPO

Spre sfârșitul anului moda vieneză dictează organizarea de baluri somptuoase. Noi am ajuns în Austria în august și prima ieșire în societate a fost o invitație la balul italian. Binefăcătoarea noastră era o româncă angajată la consulat pe post de traducătoare.

Toată seara m-am simțit precum Cenușăreasa printre frumoasele locului îmbrăcate superb. Și cum îmi piteam eu într-un colț rochița cusută de mama la București, mă invită la dans un personaj tipic italian, de o vârstă nedeterminată și mai mic de statură ca mine. Am ințeles că nu practica limba engleză drept care am folosit italiana învățată de mine în filme. După două dansuri mute m-a condus foarte politicos la biroul său. Plin de importanță, descuie ușa și mă poftește într-un spațiu elegant, bine dotat cu diferite băuturi și cristaluri. Mi-a oferit un fotoliu, o țigară, o băutură exotică și s-a așezat comod în scaunul consular savurându-și Sambuca. După câteva zâmbete ni s-a terminat vocabularul și m-a condus pronto înapoi la masă.

SECUNDO TEMPO

Prietena mea m-a întrebat îngrijorată unde am dispărut. Cu lux de amănunte mi-am descris succesul avut la consulul italian.

“Consul?!” spuse ea, “ăsta e omul de servici”.