1969

Într-una din zilele în care făcusem rost de un bon de masă, savuram macaroanele cu brânză la cantina studențească. Un tip total necunoscut, probabil coleg la o altă secție, s-a apropiat de masa mea, s-a aplecat într-un genunchi, mi-a luat delicat mâna stângă și a împodobit-o cu un inel de argint. Îmi venea ca turnat. Uitându-mă în ochii cavalerului care nu scosese nici un cuvânt am întrebat:

• Cât?
• 75 de lei.

NB. Nu-mi amintesc să-l mai fii văzut pe junele întreprinzător dar sper că a avut noroc în viață. Acest inel a rămas printre puținele bijuterii pe care le-am păstrat - o amintire scurtă ce a lăsat o umbră lungă.