2005, BUCUREȘTI
A fost o vizită despre care nu aș fi avut ce povesti dacă prietenul nostru Paul Enigărescu nu făcea parte din organizatorii concertului formației Phoenix de la Sala Palatului. Aducându-și aminte că, înainte de plecarea noastră din România a produs un LP pentru acest grup folosind grafica lui Eugen, el a considerat că meritam pass-uri pentru culise și concert. I-am rămas recunoscători.
La Timișoara, liceul de muzică era amalgamat cu cel de arte plastice, fapt care explică combinația melomană și vizuală a educației lui Eugen. În grupul prietenilor lui din copilărie se afla și Nicu Covaci, devenit ulterior șeful formației Phoenix, cu care nu s-a întâlnit în 37 de ani de când viața a răspândit colegii prin lume. La revederea din culisele concertului cei doi au reacționat de parcă nu s-ar fi despărțit niciodată. Deși au evoluat în condiții sociale total diferite, au rămas aceiași adolescenți permanenți. Amândoi deveniseră motocicliști de calibru mare și amândoi își purtau părul în coadă de cal.
Am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea mea!
PS pentru conformitate atașez un minut de relaxare canadiană filmat de mine cu riscul vieții.
