O poveste de Crăciun

A fost odată ca'n povești a fost ca niciodată, o familie de români care, în 1976, a ajuns peste mări și țări în Canada unde norocul le-a surâs în persoana zânei cea bună Sonja Bata. În timp ce Thomas Bata cârmuia împărăția pantofilor, Sonja conducea Consiliul de Design din Canada. Mama Sonjei, născută Suter, a făcut parte dintr-o familie înstărită stabilită în România între cele două războaie mondiale. După naționalizare familia s-a retras în Elveția lăsând la București castelul Suter (astăzi hotel de lux) și pe verișorul Constantin Suter (profesorul care a scris tratatul de istoria artelor după care noi am învățat la școală).

Cooperația noastră cu firma Bata a durat peste un sfert de secol, timp în care a depășit de multe ori relația de afaceri. La sfârșitul fiecărui an ni se încredința producția felicitării oficiale de Crăciun colecționată reverențios de peste 7000 de adresanți.

Într-un an, interiorul felicitării a inclus decorativ mesajul clasic tradus în 60 de limbi - eu am strecurat și limba română deși ei nu au avut fabrici acolo. Coperta prezenta printr-un traforaj subtil ocupația expeditorului. Având în vedere cele circa 80 de țări destinatare, în mod respectuos, culoarea predominantă nu se putea relata la nici o religie. O nuanță rafinată de violet a salvat situația.

După ce am prezentat macheta ce a fost acceptată în unanimitate, Tom Bata m-a invitat în biroul său și m-a rugat să închid ușa. M-a chemat lângă el, mi-a pus felicitarea în față și mi-a cerut să jur că interiorul ei nu era roșu și că acest incident rămâne între noi. Am înțeles că secretul daltonismului său, care nu distingea violetul de roșu, trebuia păstrat. Tom ne-a părăsit cu câțiva ani în urmă. Cât a fost în viață m-am ținut de cuvânt.

EPILOG

Tom Bata a donat orașului o zonă naturală protejată de-a lungul unui râuleț ce și-a căutat timp de milenii drumul spre lacul Ontario. Obligați de pandemie vara asta ne-am plimbat aproape zilnic pe aleea ce străbate fâșia de teren numită Thomas J. Bata Trail. Prin păduri, poieni și lunci, flora indigenă s-a dezvoltat armonios oferindu-ne o paletă coloristică în continuă schimbare conform programului imaginat de natură. Folosind telefonul am surprins o parte din acest spectacol început primăvara și încheiat toamna când am fost alungați de frig.

https://www.youtube.com/watch?v=jzo3V5sKfR4

Posted on Dec 18, 2021