S-a împlinit un an de când pandemia ne-a alungat din Florida. Cu ocazia asta ne amintim raliul de 2400 de kilometrii parcurși în 24 de ore fără oprire până la Toronto, evitând motelurile. Miezul nopții de Înviere l-am petrecut singuri în parkingul unui popas din mijlocul munților. Pe drum, bezna nopții fără lună era întreruptă doar la intersecția câtorva șosele unde au fost instalate semnalizatoare luminoase cu invitația GO HOME AND STAY HOME!
Regret că nu am reușit să termin filmul început în Florida. Inspirată de ravagiile a două uragane ce au bântuit recent peninsula, intenționam să fac o producție dramatică. Crânguri întregi de mangrove ce decorau plăjile au fost distruse amintind peisajul dezolant al filmelor cu subiect apocaliptic.
Mangrovele sunt singurii copacii ce trăiesc în apa sărată și, consumând orice rest de materie organică, crează în jurul lor o apă incredibil de clară. Curățate de ploi și vânturi, scheletele copacilor decedați proiectau pe fundalul oceanului o grafică inedită. Peste zi am căutat unghiuri interesante urmând să filmez treptat transformarea luminii printre crengi culminând cu apusul soarelui intens colorat de pe coasta de vest.
Și cum concepeam eu un scenariu ce urma să-l explic cameramanului Eugen, am fost chemată la realitate. Plăjile s-au închis din cauza pandemiei. Eugen a surprins doar câteva secunde ale izgonirii din Rai înainte ca eu să realizez gravitatea situației.