Cu ani în urmă am primit o comandă de artă monumentală de la o bancă specializată în administrarea pensiilor învățătorilor. A trebuit să traducem vizual pe cinci panouri înalte de 2,5m legătura între învățământ și diferite investiții bancare de care noi nu aveam habar.

Ne-am dezlănțuit imaginația și în timp ce Eugen elabora pe computer programe grafice, eu aplicam tenta umană pozând în multiple roluri, de la trecătoare pe stradă la profesoară. Am imprimat imaginile rezultate pe panouri metalice a căror strălucire a desăvîrșit efectul tehnologic modern sugerat de client.

Comitetul de coordonare a proiectului a fost atât de impresionat de aspectul vizual că a renunțat să înțeleagă conținutul prezentat de noi prin simboluri. A aplaudat precum populația care lăuda hainele împăratului gol. Lucrările au fost aprobate cu o singură obiecție - “cine a mai văzut învățătoare îmbrăcată în costum” ?!

Pentru acest rol eu îmi bazasem toaleta pe amintirile copilăriei când socialismul nu pătrunsese încă în rândurile corpului didactic din București iar doamnele învățătoare își impuneau respectul îmbrăcându-se frumos. Mi s-a explicat că astăzi, aici, învățătoarele trebuie să fraternizeze cu elevii, ținuta recomandată constând în blugi și maieu. După ce am refăcut poza îmbrăcată în blugi și maieu am primit o aprobare unanimă.

Sunt sigură că, pe aceeași idee de fraternizare, în viitor profesorii vor sta în bancă iar elevii la catedră.

lucrarea propusă

lucrarea acceptată