Nu-ți mai tace gura, vorbești tot timpul ca o gaiță… era refrenul repetat de mama când eram mică.

Deși pe vremea aceea locuiam la țară, cunoștințele mele ornitologice se rezumau la vrăbiile care furau mâncarea găinilor și la uliul care fura găinile.

La București, dormitorul meu avea în față un arțar ce umbrea fereastra. După mulți ani, într-una din vizitele mele la părinți, am observat în copac o zburătoare neobișnuit de frumoasă ce semăna cu păsările măiestre ilustrate în cărțile cu basme. Penajul cu tușe în diferite nuanțe de albastru și moțul din cap ce se ridica la atenție, îmi erau totuși cunoscute. Fără nici o îndoială, aveam în față un Blue Jay, pasărea oficială a provinciei Ontario

Mi-am chemat repede mama și am întrebat-o dacă știe cum se numește această apariție minunată. Mirată de ignoranța mea, ea mi-a răspuns:

• Păi, e o gaiță!

---

Analizându-ne retrospectiv viața, descoperim că multe din visele trecutului s-au materializat … câteodată sub forme greu de recunoscut.