Dragă Sigmund, câteodată o păsărică e doar o păsărică.

În primii doi ani de facultate am pierdut timpul la secția de grafică sub îndrumarea profesorului Stelian Panțu. La expoziția sa de la Kalinderu se afla un desen mic în creion intitulat “Păsărică pe balconul profesorului”. Veselia inițială stârnită de titlul lucrării a fost înlocuită de o revelație deprimantă privind prospectul meu de viitor.

Am remediat situația transferându-mă împreună cu Eugen la o secție proaspăt creată a cărei denumire oficială oscila între estetica industrială și design. În timp ce profesorii altor catedre predau studenților conform paternelor tradiționale, cei de la design ne-au sincronizat gândirea la contemporaneitate. Cu resursele dramatic insuficiente de care dispuneam, ne-am alăturat de la distanță emancipării prin care trecea Occidentul. Deschiderea creată atunci ne-a ajutat mai târziu să ne adaptăm la viața cu ecuații diferite de existență din Apus.

În Canada ne-am bucurat de libertatea de a face greșeli și de a profita de pe urma lor. Ultima noastră aventură s-a consumat în lumea artelor vizuale. Combinând fotografia digitală cu tehnologia modernă de imprimare pe aluminiu și plexiglas, am creat un mediu contemporan în care ne-am manifestat liber, ignorând sfaturile galeriilor și sugestiile achiziționatorior de artă. Deși succesul, care ne-a depășit așteptările, s-a datorat doar într-o foarte mică măsură păsăricii de pe balconul profesorului, noi nu am abandonat subiectul.

Păsările din lucrarea noastră evoluează ca niște gânduri amețitoare pe un cer senin lipsit de prejudecăți.