La București aveam un ficus ce ne înveselea sufrageria. Nu era pretențios, se mulțumea cu condițiile modeste ce i le puteam oferii. Natura îl îndemna să crească și se apropia amenințător de tavan. Cu o strângere de inimă îi tăiam mereu avântul. Acest scenariu se repeta în multe interioare căci ficusul era unul din cele mai apreciate plante decorative.

În ultimii ani, petrecem iernile în Florida unde eu mă distrez studiind flora. În mod deosebit mi-a atras atenția evoluția ficusului. Arbustul plăpând ce ne decora camerele în România a devenit aici un copac falnic cu o coroană deasă ce adăpostește cuiburi de zburătoare programate să-i cânte la diferite ore și să-l curețe de insecte. O cercetare amănunțită m-a convins că aveam în față aceeași varietate de ficus. Pentru conformitate, Eugen ne-a făcut o poză.

MORALA - în libertate potențialul e nelimitat.