Toronto 1976

De cum am ajuns la Toronto și ne-am închiriat o locuință, am început să ne căutăm servici. Eugen a reușit primul, după care eu am găsit la mica publicitate un post de designer de jucării. Am obținut prin telefon o audiență și m-am prezentat foarte emoționată la interviu. Știam că fără experiență canadiană, fără cv și fără idee de cerințele postului nu prea aveam șanse dar credeam totuși că mă descurcam cu engleza. Canadianul de la forțele de muncă a ascultat cu răbdare textele învățate de la profesorul Bortnovski, a pus o serie de întrebări dar nu eram sigură că a înțeles răspunsurile mele. Ne-am despărțit cu o strângere de mână și încurajată de urarea lui de succes.

Am așteptat o săptămână lângă telefon, după care mi-am luat inima-n dinți și am sunat interesându-mă de rezultatul audienței. Interlocutorul a părut foarte mirat de telefonul meu. Discuția noastră s-a împotmolit într-o neânțelegere reciprocă.

La întrebarea lui de ce nu m-am prezentat la lucru, eu am răspuns nedumerită:

• Unde?
• Aici.
• Când?
• Luni dimineața… eu te-am angajat iar tu nu te-ai prezentat.