Sfidând problemele cotidiene, România practică cu un entuziasm artificial proliferarea sărbătorilor. Nu am înțeles rațiunea pentru care, cu puțin înainte de Mărțișor, a fost creat Dragobetele - o zi ridicată la rangul de sărbătoare tradițională. Concurența cu "Valentine’s Day" subminează importanța mărțișorului, a cărui tradiție îndelungată e documentată și îndrăgită de toate generațiile.

Subiectul mi-a produs însă un atac de sentimentalism amintindu-mi povestea părinților mei prezentată pe scurt mai jos.

Burdujeni era o așezare mică ce astăzi face parte din orașul Suceava. Poștașul satului a avut patru fete și un băiat pe nume Mihai Burlacu, născut în 1920. Cu multă greutate familia a reușit să-l țină la liceul comercial. După absolvire, a venit războiul care le-a năruit planurile, și Mihai a ajuns pilot de aviație. Anul 1946 l-a găsit instructor de zbor în comuna Mocrea (lângă Ineu).

Bogătașul satului Mocrea, pe nume Brad, avea o fată botezată Ecaterina (ulterior Catița), care moștenise din partea mamei sânge de dac, păr blond și multă frumusețe. Ea tocmai terminase liceul de fete din Arad.

Cei doi tineri s-au îndrăgostit în ciuda împotrivirii lui Brad care nu voia să-și dea fata unui sărăntoc. Catița și Mihai s-au logodit de Sf. Ilie la târgul de fete de pe muntele Găina și s-au căsătorit în toamnă.

După ce Brad a dezmoștenit-o pe Catița, tânăra pereche, a fost găzduită de o familie cu suflet bun într-o casă cu lut pe jos și fără electricitate. În 1948 cei doi tineri au devenit părinții unei fetițe. Mihai a fost avansat în postul de director al școlii de aviație din Mocrea după care s-a transferat la Timișoara. Aici, nașa de origine greacă a numit fetița Gia dar preotul a decretat că ăsta nu e nume creștin și a botezat-o Olimpia.