1993

Vară la Toronto. Caniculă amplificată de contribuția umedă a lacului Ontario.

Pe la ora două mă aflam la o sucursală a băncii Canada Trust locată pe artera principală a orașului. Afară soarele încălzea jaluzelele semitransparente ce acopereau ferestrele cu vedere la stradă. Înăuntru, aerul condiționat răcorea plăcut atmosfera. La ora aceea, banca avea puțini mușterii și funcționara tânără de la ghișeu îmi zâmbea căci îmi venise rândul.

Clienta din fața mea se îndrepta spre ieșire când ușa s-a deschis brusc și doi indivizi cu măști de schiori s-au repezit înăuntru strigând “toată lumea jos!”

Țeava pistolului se mișca de la dreapta la stânga, amenințând tot ce vedea. M-am conformat rapid și, ca să evit o confruntare neplăcută, am lăsat portofelul pe tejghea. M-am întins pe jos cu spatele spre bandiții care dădeau indicații precise privind manipularea banilor cerând numai bancnote de $20. Îmi amintesc vivid răceala lespezilor de marmură pe care-mi lipisem fața. Incredibil, eu care am o fire sperioasă, urmăream acțiunea mai calmă decât personajele numeroaselor filme cu subiect asemănător.

Băieții au dispărut înainte să aud sirenele. Nici măcar nu mi-au luat portofelul. Peste câteva minute a venit și poliția căreia i-am declarat tot ce mi-am adus aminte și am șters-o acasă. Am relatat scenariul în fața lui Eugen care mi-a destăinuit că el cercetează cu atenție în jur când intră într-o bancă. Slabă consolare…

---

Peste o săptămână m-am întors la bancă să depun cecurile respective. La ghișeu mi-a zâmbit aceeași funcționară. Pe un ton conspirativ i-am spus că eu eram la rând în timpul furtului. Ea m-a întrebat senină:

• La care din ele?