În anii ’70 John Mayall, muzicianul care a inspirat numeroase generații, a compus o piesă în care deplânge distrugerea naturii. Refrenul “Natura dispare” a fost o prezicere pe cale de realizare astăzi. Peisajele imortalizate de noi cu puțini ani în urmă sunt realmente în pericol. Acest video ilustrează tranziția între imaginile naturale și creațiile noastre digitale.
Adaug câteva explicații la subiectele filmate.
O plimbare cu barca lui Eugen printr-o zonă festonată cu nuferi a inspirat lucrarea Sonata albastră abstractizată până la punctul la care trebuia să explic că era vorba de nuferi.
Ani de zile am urmărit evoluția zambilei de apă, o plantă invazivă ce sugruma vegetația locală. Buruiana arcuiește deasupra apei lujere grațioase la capătul cărora își etalează florile într-un spectru coloristic rafinat. Am căutat mult până am reușit să ne apropiem de un exemplar fotogenic fără ca vântul să-i tulbure oglindirea în apă, după care am așteptat ca lumina să cadă într-un unghi avantajos.
Brazdele de iarbă au oferit o paletă de culori și o pensulație sui generis. Nu am putut să ne oprim la o singură combinație coloristică și am folosit mai multe.
O adiere de vânt a convins reflecția trestiilor în apă să danseze unduitor în apusul soarelui.
Am redat tulpinele rigide ale papurei folosind doar culoarea neagră proiectată brutal pe suprafața aluminiului.
Georgian Bay este un golf al Lacul Huron situat într-o regiune bogată în formațiuni geologice intricate. În ultimii ani, s-a construit o autostradă care secționează stâncile dezvăluind culori și străluciri nebănuite. Noi am avut norocul să fotografiem câteva porțiuni înainte de inaugurarea șoselei și oxidarea mineralelor. Expuse la soare, rocile vibrau creând o artă abstractă profund originală. Am folosit subiectul în numeroase lucrări care au părăsit galeria înainte ca noi să le imortalizăm.
Orezul sălbatec se desena singur în peniță pe suprafața apei ajutat de umbra proiectată într-o manieră ce trebuia respectată… și care se preta la numeroase interpretări.
Toamna, lujerele uscate în apă aminteau de stampele japoneze…
La sfârșitul verii, când trestiile își coordonau culoarea cu cea a copacilor, un singur accent de galben a redat atmosfera.
Povestea noastră se sfârșește cu vârtejul pescărușilor care au pozat însuflețiți de mâncarea oferită. Transpusă monocrom pe aluminiu, lucrarea ne luminează sufrageria în timp ce imaginația noastră continuă să zboare.
